În trecut animalele erau ţinute pentru valoarea lor utilitară: pisicile vânau şoareci, iar câinii apărau casele şi familiile. Însă, pe măsură ce modul de viaţă se schimbă, evoluează şi comportamentul oamenilor faţă de animale: utilităţii exclusive a animalului domestic i se substituie treptat o legătură afectivă, uneori cu efecte terapeutice ale unor animale aflate în contact cu omul, scrie huufingtonpost.fr. Odată cu dezvoltarea zooterapiei, s-a constatat că relaţia om/animal poate fi benefică pentru om. Astfel, câinii, pisicile, caii şi chiar delfinii ne pot ajuta să ne simţim mai bine.
Site-ul aufeminin.com trece în revistă virtuţile zooterapiei, formă de terapie care se adresează îndeosebi persoanelor fragile (adulţi deprimaţi, copii, persoane cu handicap sau vârstnici). Animalele sunt dresate în acest scop, primind o educaţie specifică, şi sunt însoţite întotdeauna de o persoană specializată.
Primele studii, realizate în 1980, au arătat că, la modul general, numai a fi în contact cu un animal este benefic pentru sănătatea fizică şi mentală. Animalul asigură respectul de sine, îndeplinind o parte din nevoile fiziologice şi emoţionale ale omului; în urma acţiunii asupra stresului şi calmând anxietatea, presiunea arterială scade. În plus, cine are un animal prezintă un risc redus de astm, rinită şi alergie. Veritabil catalizator, animalul linişteşte persoanele depresive, favorizează transferul de afecţiune în familie şi comunicarea. O persoană care îşi scoate câinele la plimbare poate ieşi astfel din izolare, iar animalul îi stimulează mobilitatea şi concentrarea.
Dintre animalele considerate „terapeutice”, cel mai bun este câinele. Printre calităţile sale se numără firea ascultătoare, fidelitatea, sensibilitatea, capacitatea de învăţare şi simpatia pe care o degajă. Adevărat antidot al singurătăţii, anxietăţii şi tensiunilor, câinele poate fi de mare ajutor terapeutic, declanşând reacţii psiho-afective pozitive.
