Rădăcina proaspătă de brusture, frunzele de afin, de nuc sau tecile de fasole pot fi folosite în terapia iniţială sau concomitentă în cazul diabetului zaharat.
\"Există unele plante cu acţiune hipoglicemiantă certă pentru care nu s-au făcut studii clinice să se încerce dovedirea eficacităţii de-a lungul timpului sau impactul asupra factorilor de risc cardiovasculari, dar acestea sunt folosite ca extracte, decocturi, ceaiuri, fiind promovate ca agenţi hipoglicemianţi, cu o putere de scădere a glicemiei de 10-15mg/dl şi a Hb1c de 0.2-0.5%. Acestea nu se încadrează în noţiunea de medicaţie orală, dar sunt preferate de pacienţi şi de unii dintre medici, fără a avea un suport ştiinţific solid\", a declarat, pentru AGERPRES, şeful Departamentului de Diabet Nutriţie al SUUMC \"Carol Davila\", dr. Ciprian Constantin.
Potrivit acestuia, se cunosc mai multe plante folosite în terapia iniţială sau concomitentă a acestei boli: rădăcina proaspătă de brusture (decoct preparat din 60 g rădăcină la un litru de apă), frunzele de afin (conţin mirtyllina), frunzele de nuc (diminuează glicozuria şi scad setea, infuzie), frunzele de dud negru (diminuează glicemia), frunzele de anghinare (infuzie), rădăcina şi frunzele de cicoare (stimulează depozitarea glicogenului la nivel hepatic, infuzie), tecile de fasole (decoct), scaiul (hipoglicemiant uşor, suc proaspăt), frunzele de salvie (macerat la rece).
Ciprian Constantin a precizat că preparatele fitoterapice nu sunt recunoscute ca fiind eficiente în lupta cu complicaţiile diabetului zaharat de tip 2, astfel că, pentru moment, acestea constituie în fapt opţiuni ale pacientului în tratarea acestei afecţiuni.
\"Perspective: sunt o multitudine de medicamente aflate în dezvoltare, cu multiple ipoteze de acţiune. Una dintre clase - endocanabinoizii (extract din Canabis) - are perspective bune\", a arătat medicul.
El a susţinut că tratamentul diabetului zaharat dispune astăzi de o multitudine de medicamente/clase terapeutice care acţionează optim atunci când are loc o evaluare iniţială a situaţiei pacientului prezentat.
\"Eşecul terapeutic al unei clase deschide calea folosirii alteia sau deschide calea pentru insulină. Este relativ dificil ca pacientul să înţeleagă un algoritm prezentat şi corect aplicat, dar este mult mai benefic ca acesta să vină peste 20 de ani fără a avea complicaţii majore ale diabetului zaharat deja instituite\", a mai spus Constantin.
