Nalba de pădure (Malva silvestris) este o plantă perenă, bianuală ce aparţine familiei Malvaceae, din genul Malva. Este originară din Europa, Asia, nordul Africii şi creşte pe terenuri necultivate, pe fâneţe, pe lângă drumuri, pe lângă garduri, pe lângă locuinţe, pe marginea pădurilor etc.
În România există mai multe specii purtând acest nume. Planta este cunoscută sub denumirile populare: bănuţei, colacei, coşul popii, nalba calului cea măruntă, nalba de câmp, nalbă mică, nalbă sălbatică, negrai, vărsat.
Este o plantă ierboasă, cu tulpina dreaptă, ramificată şi acoperită cu peri, ce creşte până la înălţimea de 1,5 m. Are rădăcina pivotantă, cărnoasă şi de culoare deschisă. Frunzele, dispuse alternativ, sunt lung peţiolate, palmat-lobate cu 5-7 lobi, cu marginea inegal dinţată şi acoperite cu peri.
Florile sunt mari, regulate, hermafrodite, pentamere, de culoare roz-violacee şi cu vinişoare violete, grupate câte 2-3 la baza frunzelor. Planta înfloreşte din luna iunie până în septembrie. Fructele au forma unor turtiţe micuţe şi conţin seminţele.
Întreaga plantă este comestibilă. În medicina naturistă sunt întrebuinţate frunzele recoltate înainte de înflorire şi florile recoltate în timpul înfloririi. Ambele produse trebuie uscate, la umbră în locuri bine aerisite, în straturi subţiri.
Frunzele conţin mucilagii, ulei volatil, glucide, fibre iar florile: flavonoide, mucilagii, ulei volatil, saponozide, taninuri, acid cafeic, acid cumaric, acid clorogenic, acizi graşi, glucidice, vitamine (A, B, C, E), calciu, magneziu, zinc, seleniu, potasiu, potrivit site-ului permaculture.co.uk.
Nalba de pădure a fost folosită din vremuri îndepărtate şi în bucătărie. Frunzele şi florile tinere au un gust plăcut şi se puneau în salate sau în mâncare. Din frunzele de nalbă se mai fac şi astăzi în unele părţi ale lumii chifteluţe vegetariene. În orient, în special în Maroc sau Israel, sunt consumate în reţete alături de orez sau pur şi simplu călite în unt drept garnitură. Seminţele sunt comestibile şi conţin 20% proteine şi 15% grăsimi vegetale, ceea ce le face foarte nutritive. În schimb, în ţările occidentale, partea cea mai populară a nalbelor este rădăcina, folosită în timpuri străvechi pentru curăţarea danturii.
Nalba de pădure este o plantă medicinală la fel de eficientă ca nalba-mare (Althaea officinalis). De-a lungul istoriei europene a fost folosită în tratamentele naturiste datorită conţinutului bogat în mucilagii vegetale, emolienţi naturali cu acţiune de calmare a mucoaselor inflamate. Ingredientele active ce se găsesc în frunze şi în flori au o mulţime de aplicaţii în fitoterapie. Se folosesc ca expectorant, calmant al tractului digestiv şi a căilor urinare, hidratant şi laxativ.
Datorită proprietăţilor emoliente, nalba de pădure este un bun remediu împotriva faringitei, bronşitei, tusei şi răguşelii. De asemenea, cazurile de inflamaţii ale mucoasei gastrice sau intestinale pot fi tratate cu ajutorul infuziei obţinută din frunzele şi florile acestei plante. În tratarea unor eczeme şi iritaţii ale pielii, precum furunculele, pot fi adăugate în apa de baie frunze şi flori de nalbă, acestea având un efect benefic, potrivit potrivit site-ului remediu.ro.
Extern, se pot aplica comprese cu ceai de nalbă pe răni, erupţii cutanate, afecţiuni ale ochilor.
Ceaiul din plantă are acţiune emolientă, având efecte în tratarea afecţiuni bronhopulmonare, hemoroizi, colite, afecţiuni ale căilor respiratorii, fiind cicatrizant în cazul ulcerului stomacal. O infuzie concentrată are efecte antihemoragice, antiinflamatoare şi calmante.
Substanţa asemănătoare muscusului, din flori, are capacitatea de a proteja cavitatea bucală şi gâtul, potrivit potrivit site-ului i-medic.ro
Nalba de pădure este ingredient în numeroase produse cosmetice naturiste, folosite pentru tratarea a numeroase afecţiuni ale pielii: dermatoze, iritaţii ale pielii, eczeme, răni, inflamaţii, ţesuturi tumefiate, ulceraţii şi răni la nivelul pielii care se vindecă greu, umflături ale picioarelor şi ale mâinilor, potrivit site-ului biaplant.ro.
