Consumul nelimitat al aşa-numitelor "grăsimi bune", precum cele care se regăsesc în uleiul de măsline şi avocado, poate declanşa apariţia bolii ficatului gras, un factor de risc pentru tulburări metabolice precum diabetul de tip 2 şi hipertensiunea, indică un studiu realizat recent pe şoareci, citat de Xinhua.
"Există de ceva vreme în acest domeniu convingerea potrivit căreia grăsimea saturată este dăunătoare pentru ficat", a declarat Caroline C. Duwaerts, specialistă la "Liver Center", în cadrul Universităţii San Francisco din California (UCSF), autoarea principală a cercetării publicată în "Cellular and Molecular Gastroenterology and Hepatology".
Duwaerts şi colegii săi au studiat rolul diferiţilor nutrienţi în dezvoltarea bolii ficatului gras, un proiect în derulare la laboratorul lui Jacquelyn Maher, directoare a "Liver Center".
Oamenii de ştiinţă au asociat o grăsime, saturată sau mononesaturată, cu un carbohidrat — zaharoză sau amidon — pentru a obţine patru tipuri diferite de diete bogate în calorii. Acestea erau alcătuite din circa 40% carbohidraţi, 40% grăsimi şi 20% proteine, un raport asemănător cu alimentaţia comună din Statele Unite.
Fiecare tip de dietă experimentală a fost administrat câte unui grup alcătuit din zece şoareci, timp de şase luni, rezultatele fiind comparate cu cele înregistrate la animalele care au primit hrană normală pentru rozătoare, care este mult mai săracă în grăsimi.
În urma studiului, toţi şoarecii care au beneficiat de dietele experimentale şi au putut mânca atât cât au dorit au devenit obezi până la finalul celor şase luni şi toţi au dezvoltat, într-o anumită măsură, boala ficatului gras.
Spre surprinderea oamenilor de ştiinţă, şoarecii care au primit dieta pe bază de amidon cu grăsimi mononesaturate a prezentat cel mai grav risc de boală, acumulând 40% mai multă grăsime în ficat decât rozătoarele din celelalte trei grupuri. Organele lor s-au umflat din cauza greutăţii excesive şi, studiate la microscop, păreau pline cu globule de grăsime.
Cercetătorii au observat de asemenea că aceşti şoareci au pierdut din stratul de grăsime din jurul gonadelor, o regiune a corpului în care se acumulează în mod obişnuit grăsimea. Când oamenii de ştiinţă au examinat acest ţesut visceral adipos au constatat un grad neobişnuit de dispariţie a celulelor grase periculoase şi a semnelor de inflamaţie. Ei presupun că dieta pe bază de amidon cu grăsimi mononesaturate induce cumva transportul grăsimii din aceste zone către ficat, la o rată neobişnuit de mare, contribuind la îngrăşarea acestui organ.
Recunoscând că în acest moment nu se cunoaşte de ce asocierea amidonului cu grăsimile mononsaturate pare să exacerbeze îngrăşarea ficatului, Duwaerts intenţionează să cerceteze mai departe modul în care alimentaţia provoacă acest transfer de grăsime.
"O calorie nu este o simplă calorie", notează ea în comunicatul de presă al UCSF. "Este foarte important din ce este ea formată", a precizat cercetătoarea.
Puţin ulei de măsline picurat în salată este benefic, însă obiceiul zilnic de a "îneca" pastele în ulei ar putea cauza preocupări, susţine Duwaerts.
În opinia sa, totul ţine de proporţii. "Întotdeauna privesc înapoi, la ce mi s-a pus pe vremea când eram copil — totul cu moderaţie", a subliniat ea, conform sursei citate.
