Soarele devine de la o vară la alta tot mai dăunător pentru piele. Razele lui sunt mult mai puternice decât pe vremea părinţilor noştri. Acest corp ceresc, emite un spectru de raze format din: radiaţii gamma, raze X, raze ultraviolete - UVA, UVB, UVC , lumina vizibilă, undele radio, infraroşii. O parte importantă este absorbită de stratul de ozon, picăturile din atmosferă şi de praf. Stratul de ozon se micşorează anual din cauza poluanţilor atmosferici şi, de la an la an, ajung mai multe tipuri de radiaţii puternice la nivelul pământului.
Radiaţia solară se manifestă sub forma unui spectru continuu, de la 200 la 400 nanometri însă mediul ştiinţific a decis descrierea acestuia în scale, în funcţie de efectele diferitelor lungimi de undă, după cum urmează:
• radiaţia UVC (200-290 nanometri) este în întregime absorbită de stratul de ozon;
• radiaţia UVB (290-320 nanometri) pătrunde în atmosferă şi este responsabilă de producerea arsurilor cutanate;
• radiaţia UVA (320-400 nanometri) pătrunde în atmosferă şi este responsabilă de îmbătrânirea cutanată şi de apariţia cancerelor de piele.
Razele ultraviolete sunt radiaţiile solare cu cel mai dăunător efect asupra vederii şi care dau modificările cele mai importante la nivelul pielii.
Clasificarea tipurilor de piele, după sensibilitatea la razele solare poartă numele de fototip. Sunt identificate şase fototipuri, corespunzând celor şase tipuri de piele şi culorii părului. Cu cât fototipul este mai mic, cu atât persoana în cauză trebuie să se protejeze mai mult de soare.
Persoanele cu ten mai brun sunt mai rezistente la arsurile solare pe când cele cu ten alb sunt mai predispuse la arsuri. Arsurile solare profunde sporesc riscul infectării cu virusuri şi bacterii. Cei mai sensibili la radiaţiile solare sunt copiii, persoanele în vârstă, precum şi cele care suferă de boli cardiovasculare, în special cei cu hipertensiune.
Pentru a evita arsurile solare care fragilizează epidermul este necesară expunerea progresivă la soare. Astfel, pielea are timpul necesar să producă melanină, care este un pigment cu rol protector.
Pe lângă arsura solară, printre efectele nedorite ale expunerii la soare se află:
- leziunile la nivelul ochiului şi afecţiuni ale corneei;
- insolaţia, o inflamaţie a învelişurilor creierului, cu manifestări şi consecinţe deseori foarte grave;
- cancerul de piele;
- agravarea unor boli cum sunt: lupusul eritematos, acneea estivală sau orice infecţie a pielii.
Efectele pozitive ale expunerii la soare sunt:
- efectul antirahitic obţinut prin sinteza vitaminei D de către organism sub influenţa razelor ultraviolete;
- ameliorarea unor boli cutanate precum: dermatita atopică, psoriazisul, vitiligo;
- purificarea aerului şi a suprafeţelor din locuinţă;
- menţinerea sănătăţii psihice şi creşterea toleranţei la stres;
- reglarea somnului.
Oricât de multe ar fi proprietăţile benefice ale razelor solare şi oricât le-am aprecia, trebuie să ne ferim de exagerări.
Cea mai bună soluţie pentru a ne proteja de efectele dăunătoare ale razelor solare, este expunerea la soare cu exceptia intervalului orar 11 -16, deoarece la prânz, radiaţiile ultraviolete cad perpendicular, iar dimineaţa şi seara sunt mai puţin intense deoarece nu cad perpendicular, ci tangent pe pământ, ceea ce face ca nivelul iradierii să fie mai mic, iar expunerea mai puţin riscantă.
Dacă totuşi sunteţi nevoiţi să vă expuneţi la soare în acest interval este indicat să folosiţi îmbrăcăminte adecvată, o loţiune ecran cu factor de protecţie de cel puţin 15 şi ochelari de soare cu lentile care conferă protecţie maximă faţă de radiaţiile ultraviolete.
O protecţie suplimentară o constituie consumul de alimente care au capacitatea de a contracara efectele nocive ale soarelui aşa cum sunt cele cu un conţinut mare de antioxidanţi, precum beta-carotenul. Bucuraţi-vă de vară, şi nu uitaţi că razele solare în exces pot constitui un risc pentru sănătate!
