Continuăm seria interviurilor cu sportivii gălăţeni în perioada pandemiei. Astăzi facem cunoştinţă cu Alexandra Ivan, jucătoare la FC Universitatea Galaţi, locul 2 în Liga 1 de fotbal feminin şi arbitru asistent în cadrul AJF Galaţi.
- Cum ai început fotbalul?
Îndrăgesc fotbalul de mic copil, dar din păcate în acea perioadă nu exista o echipă de fotbal feminin în Galaţi. Oportunitatea a apărut pe când eram în vacanţă la sora mea în Spania, acum 8 ani. Într-un oraş vecin era o echipă de fotbal feminin, Alovera, echipă amatoare, dar cu oameni extraordinari şi sufletişti. A fost o experienţă care va rămâne adânc întipărită în mintea şi inima mea. Senzaţia pe care am avut-o atunci pe teren, pentru prima dată într-o echipă, a fost ceva inexplicabil. Ştiam că îmi place fotbalul, dar nu ştiam ca voi ajunge să îl iubesc aşa. Dormeam cu ghetele lângă pat. Abia aşteptam să treacă orele, zilele să merg la antrenamente.
- Care a fost idolul tău?
Idolul meu, îl apreciez pentru caracterul pe care îl are şi îl respect pentru atitudinea pe care o are faţă de colegii lui, faţă de fotbal, este Lionel Messi.
- Ce prietene bune ai din lumea fotbalului?
Prin intermediul fotbalului mi-am făcut multe prietene, printre care se numără: Loredana Nica (actual Darie), Iulia Mihalea, Silvia Oană, Mădălina Sfinteş, Iuliana Ursu, Diana Ungureanu (Creaţa).
- Care este cea mai amuzantă amintire din fotbal?
Încerc să îmi amintesc sigur când s-a întâmplat, sper să nu greşesc. A fost un moment amuzant, dar încheiat cu o victorie de 8-0 în favoarea noastră. Am avut un meci la Reghin când eram în liga a II-a, asta în sezonul 2017-2018 prin noiembrie, pe o vreme friguroasă. Plouase bine înainte de meci, terenul era ca o piscină cu ciocolată, bineînţeles că alunecam în toate părţile şi abia puteam să alergăm din cauza greutăţii ghetelelor. La finalul meciului eram ca nişte războinice pline de noroi, dar ieşisem victorioase.
- Dar cel mai greu moment?
Cred că cel mai trist şi cel mai greu moment este cel de acum. Din cauza pandemiei. Nu mi-am imaginat niciodată ce aş face fără fotbal. Momentan este un chin să nu îţi poţi vedea echipa, să nu te antrenezi, să nu joci, să nu poţi fi pe teren.
- Care este echipa ta favorită?
Dat fiind faptul ca Messi este idolul meu, echipa favorită este Barcelona. Dar am în fiecare ţară o echipă cu care ţin. E greu când se întâlnesc două echipe care îmi plac.
- Ce-ţi place să mănânci?
În ceea ce priveşte mâncarea e greu de ales una preferată. Mănânc de toate şi îmi place să gătesc cu prietenul meu.
- Ce muzică asculţi?
Îmi place să dansez, deci prin urmare îmi place muzica. Ascult toate genurile, de la populară până la rock. Depinde în ce starea de spirit mă prinde momentul când ascult.
- Îţi plac tatuajele?
Ador tatuajele, prin urmare am 4 tatuaje „singurele” să zic aşa şi piciorul stâng pe lateral, de la şold până la gleznă. Fiecare având o semnificaţie. Având o slăbiciune pentru ele ştiu că nu mă voi opri aici şi vor mai urma.
- Ce preferi: adidaşi sau pantofi cu toc, echipament sau rochie, mare sau munte?
Adidaşi sau pantofi cu toc... hmmm... cred că ghete de fotbal aş prefera mai tot timpul, dar depinde de ocazie, îmi place să mă îmbrac sport, dar sunt şi o fire elegantă. În general mă îmbrac în funcţie de locul unde urmează să merg şi de starea pe care o am. Între munte şi mare, aş alege marea, pentru că îmi place apa şi îmi place să înot. Aleg echipamentul, dar totuşi la o nuntă sau un botez nu mă pot duce sport. Deci e greu de ales aici. Îmi place să merg pe jos dacă e vorba de plimbare, dar maşina în ziua de azi este o necesitate (pentru deplasarea la locul de muncă, cumpărături etc).
- Ce vei face prima oară după ce viaţa va reveni la normal?
Îmi doresc să cred că viaţa va fi ca înainte. Primul lucru pe care îl voi face, îmi voi lua prietenul de mână, voi merge pe sintetic la Siderurgistul şi voi sta întinsă pe stadion, măcar câteva minute bune. Când ajung acasă, ca în vremurile bune, să cadă granule de sintetic de prin haine şi ghete.
