Strigătul de alarmă al unui psihoterapeut din Galați: „După școală, urmează încă o școală! Când mai au copiii timp să fie copii?”

Începutul noului an școlar readuce în prim-plan o problemă acută din societatea românească: presiunea uriașă pusă pe umerii celor mici în numele performanței academice. Carmen Amalia Chetrone, cunoscut psihoterapeut și psiholog clinician din Galați, trage un semnal de alarmă bazat pe vasta sa experiență la cabinet și din postura de mamă. Specialistul avertizează că părinții și sistemul educațional confundă adesea acumularea nesfârșită de sarcini cu adevărata dezvoltare a copilului, transformându-i pe cei mici în executanți stresați și suprasolicitați.

„Oare când am început să confundăm educația cu performanța și dezvoltarea copilului cu acumularea nesfârșită de sarcini? Oare cum îl vor ajuta în viață patru pagini de probleme de același fel, rezolvate mecanic?”, se întreabă retoric psihoterapeutul gălățean.

Carmen Amalia Chetrone subliniază că goana permanentă între școală, teme, meditații și ateliere oprește dezvoltarea naturală. Copiii ajung să aibă dificultăți de procesare senzorială, de coordonare motrică sau de planificare a mișcărilor simple din cauză că nu mai au timp să exploreze lumea reală.

În practica sa din Galați, psihoterapeutul le recomandă părinților să redescopere puterea jocului liber, simplu, realizat chiar și cu materiale reciclabile. Specialistul citează rapoarte internaționale majore, precum cele ale Academiei Americane de Pediatrie (reconfirmat în 2025) și ale Organizației Mondiale a Sănătății, care demonstrează că jocul activ și mișcarea liberă reprezintă, de fapt, învățare pură. Jocurile din copilărie dezvoltă funcțiile executive, atenția, controlul postural și, cel mai important, toleranța la frustrare.

„Cea mai interesantă replică a adulților este: singura lui responsabilitate este să învețe! Bun, bun, dar când nu va mai fi elev?”, punctează Carmen Amalia Chetrone.

Psihologul avertizează că izolarea copiilor de sarcinile casnice și deprinderile de viață independentă, în numele notelor mari, va crea viitori adolescenți și adulți incapabili să se organizeze singuri sau să gestioneze problemele cotidiene. Autonomia se construiește treptat, lăsând copilul să greșească, să repare și să experimenteze în ritmul său.