Expunerea în timpul sarcinii a mamelor la anumiţi fenoli şi ftalaţi este asociată unor tulburări de comportament la băieţii cu vârsta cuprinsă între 3 şi 5 ani, se arată într-un studiu realizat de Institutul naţional pentru sănătate şi cercetare medicală din Franţa (Inserm), citat recent de AFP.
Substanţele cele mai periculoase în acest sens sunt bisfenolul A sau BPA, triclosanul şi ftalatul de dibutil (DBP), notează Inserm într-un comunicat. Bisfenolul A a fost interzis în toate produsele alimentare din Franţa, în ianuarie 2015, o dată ulterioară realizării acestui studiu.
Triclosanul este un agent antibacterian regăsit în unele paste de dinţi şi săpunuri. DBP este folosit ca plastifiant în plasticele de tip PVC, anumite lipiciuri, lacuri de unghii şi fixative de păr.
Studiul desfăşurat de echipa condusă de Rémy Slama, la Institutul avansat pentru bioştiinţă din Grenoble, a avut un eşantion de 529 de minori de la centrul de testare mere-enfant Eden. Viitoarele mămici au participat la acest studiu în perioada 2003 — 2006, notează Inserm.
În timpul sarcinii s-au realizat teste de urină pentru a doza biomarkerii caracteristici expunerii la fenoli sau ftalaţi. Aceste substanţe au apărut la 70 dintre 100 de mame expuse la nivele detectabile ale respectivilor compuşi chimici.
La împlinirea a 3 şi 5 ani a copilului lor, mamele au completat un formular evaluând aspectele comportamentului băieţilor, precum hiperactivitate, tulburări emoţionale sau probleme de interacţionare.
Studiul a arătat că expunerea în timpul sarcinii la bisfenol A observată la şoarecii de laborator se regăseşte şi la oameni la expuneri mai mici, probabil inferioare celor preconizate de Autoritatea europeană pentru siguranţa alimentară (EFSA).
Metabolizarea DBP este asociată mai mult tulburărilor emoţionale, inclusiv comportamentului de repliere la vârsta de 3 ani, dar nu şi la 5 ani în ceea ce priveşte tulburările emoţionale. Studiul a relevat şi o asociere între triclosan şi o creştere a tulburărilor emoţionale la vârsta de 3 şi 5 ani.
Studii toxicologice realizate în eprubetă şi pe cobai au scos în evidenţă că aceste substanţe chimice sunt perturbatori endocrini, susceptibili să interacţioneze cu sistemele hormonale implicate în sistemul nervos central.
Rezultatele au fost publicate în revista Environmental Health Perspective.
